Ştim din Fapte 7:23 că Moise avea patruzeci de ani când şi-a vizitat propriul său popor. Uciderea egipteanului a fost de rău-augur; a fost un gest de râvnă fără pricepere. Dumnezeu avea să se folosească însă într-o zi de Moise pentru a-i elibera pe israeliţi de sub robia egiptenilor, dar momentul acesta nu sosise încă. Mai întâi el trebuia să petreacă patruzeci de ani în pustiu, învăţând în şcoala lui Dumnezeu. El prezisese că poporul Lui va sta în Ţara Egiptului în sclavie timp de patru sute de ani (Gen 15:13). Prin urmare, acţiunile lui Moise au fost premature cu patruzeci de ani. El avea nevoie de pregătire suplimentară în solitudinea deşertului. Iar israeliţii aveau nevoie la rândul lor de pregătire suplimentară în cuptorul de cărămizi. Domnul porunceşte toate lucrurile după infinita Lui înţelepciune. El nu Se grăbeşte, dar nici nu-Şi lasă oamenii să stea în suferinţă o clipă mai mult decât este necesar.