Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!“ Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge“ cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea“, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă“ (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).