Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii «credincioşi». Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele“, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!