O parte din mană a fost pusă într-o urnă de aur şi păstrată ca memorial, pentru ca mai târziu să fie depusă în chivotul legământului (Evr 9:4). Dumnezeu S-a odihnit în a şaptea zi la creaţie (Gen 2:2), dar nu i-a poruncit omului să se odihnească şi la acea dată. Dar acum El a dat legea Sabatului naţiunii Israel. Mai târziu va deveni una din cele zece porunci (20:9-11). Era un semn al legământului făcut cu Israel la Muntele Sinai (31:13) şi un memento săptămânal al eliberării lor din robia egipteană (Deut 5:15). Neamurilor nu li s-a poruncit niciodată să ţină Sabatul. Noua din cele zece porunci se repetă în Noul Testament ca instrucţiuni în neprihănire pentru biserică. Singura care nu se repetă este legea Sabatului. Totuşi există principiul unei zile de odihnă pe săptămână pentru toată omenirea. Pentru creştini, această zi este prima zi a săptămânii, Ziua Domnului. Nu este o zi a responsabilităţii legale, ci o zi de privilegiu al harului lui Dumnezeu, când eliberaţi de activităţile lumeşti, putem să ne dedicăm plenar închinării şi slujirii Domnului.
„Mărturia" („l-a pus înaintea mărturiei", v. 34), se referă la „Chivotul" Legământului, care este menţionat aici înainte de a fi existat. Este o ilustraţie a legii menţionării prealabile. „Mărturia" ar putea de asemenea să fie o referire la Cele Zece porunci, în funcţie de context.