Domnul i-a salvat pe întâii născuţi ai israeliţilor de la moarte în Egipt; de aceea, întâii născuţi dintre oameni şi animale trebuiau consacraţi Domnului, ca aparţinând Lui. Fiii întâi născuţi au devenit preoţi ai lui Dumnezeu, până când tribul lui Levi a fost pus deoparte, mai târziu, pentru această slujbă. Întâii născuţi dintre animalele curate trebuiau jertfiţi Domnului în primul an. Întâiul născut dintre animalele necurate, cum ar fi măgarul, nu putea fi jertfit Domnului; de aceea, trebuia răscumpărat cu moartea unui miel; adică, un miel trebuia sa moară în locul lui. Dacă măgarul nu era răscumpărat, atunci trebuia să i se frângă gâtul. Cu alte cuvinte, era o chestiune de opţiune, între răscumpărare şi nimicire. Mai târziu, răscumpărarea măgarului s-a putut face cu bani (Lev 27:27;Num 18:15). Copilul întâi născut, adus pe lume în păcat, de asemenea trebuia răscumpărat, plata lui fiind cinci sicii (Nu. 18:16). Acest lucru avea menirea de a-i a-minţi omului de condiţia sa necurată pe plan moral pe care o are înaintea lui Dumnezeu.
După cum sfinţirea întâiului născut simboliza consacrarea pentru Dumnezeu, Sărbătoarea Azimilor reprezenta puritatea morală cerută de la cei răscumpăraţi. Timp de şapte zile trebuiau să mănânce azimi şi nu aveau voie să aibă dospeală în casă. Atât sfinţirea întâiului născut, cât şi sărbătoarea azimilor trebuiau să fie lecţii practice pentru generaţiile viitoare, ilustrând modul în care Domnul Şi-a izbăvit poporul din Egipt.
Exodul şi călătoriile copiilor lui Israel