Primul Paşte trebuia celebrat de oameni gata de drum, amintindu-ne că, în calitate de pelerini aflaţi pe un drum lung, trebuie să călătorim despovăraţi.
Paştele (în engleză: „Passover") s-a numit aşa fiindcă Domnul a trecut peste casele stropite cu sânge. Sintagma „passover" („paşte") nu înseamnă „a trece pe lângă". Cole explică:
”Indiferent dacă era corect din punct de vedere etimologic sau dacă era doar un joc de cuvinte. pesah însemna pentru Israel „o trecere peste" sau „o sărire peste" şi s-a aplicat actului săvârşii de Dumnezeu în acest punct din istorie prin care l-a cruţat pe Israel.”
Pastele a avut loc în a paisprezecea zi a calendarului ebraic religios (v. 2). Strâns legată de Paşte era Sărbătoarea Azimilor. În acea noapte a întâiului Paşte, oamenii au părăsit Egiptul cu atâta grabă încât n-a mai fost timp să se dospească pâinea (v. 34, 39). Ulterior, când aveau să sărbătorească Praznicul timp de şapte zile, aveau să-şi amintească de graba exodului lor din Egipt. Dar, întrucât dospeala întruchipează păcatul, lor avea să li se mai amintească faptul că cei care au fost răscumpăraţi cu sânge trebuie să lase în urmă păcatul şi lumea (Egiptul). Oricine mânca pâine dospită urma să fie nimicit (rupt) - adică, exclus din tabără şi privat de privilegiile pe care le implica ea. În unele contexte „nimicit" înseamnă condamnat la moarte.