Domnul le-a dat lui Moise şi iui Aaron instrucţiuni detaliate despre modul în care trebuiau să prepare primul Paşte. Desigur, mielul este un tip al Domnului Isus Cristos (1Cor 5:7). Trebuia să fie fără cusur, întruchipând totala absenţă de păcat în viaţa lui Cristos; trebuia să fie de sex masculin, de un an, sugerând probabil faptul că Domnul a fost frânt în floarea vieţii; trebuia ţinut până în a paisprezecea zi a lunii, din nou aceasta fiind o anticipare a celor treizeci de ani ai vieţii particulare petrecute de Mântuitorul la Nazaret, timp în care a fost testat de Dumnezeu, după care a fost testat public timp de trei ani sub privirile atente ale oamenilor; apoi mielul trebuia înjunghiat de adunarea lui Israel, cum avea să fie şi Cristos luat de mâini mişeleşti şi înjunghiat (Fapt 2:23); apoi mielul trebuia ucis în amurg, între ceasul al nouălea şi al unsprezecelea, după cum şi Isus a fost ucis în ceasul al nouălea (Mt 27:45-50). Sângele mielului trebuia aplicat pe uşă, aducând salvarea de nimicitorul (v. 7), tot aşa cum şi sângele lui Cristos, însuşit prin credinţă, aduce mântuire de păcat, de eul propriu şi de Satan. Carnea mielului trebuia friptă la foc, aceasta întruchipându-L pe Cristos îndurând mânia lui Dumnezeu împotriva păcatelor noastre. Trebuia mâncat cu azimi şi ierburi amare, simbolizându-L pe Cristos ca hrană a poporului Său. Trebuie să trăim vieţi de sinceritate şi adevăr, fără dospeala maliţiei şi a răutăţii, cu pocăinţă adevărată, amintindu-ne întotdeauna cât de amară a fost suferinţa lui Cristos. Nici un os al mielului nu trebuia frânt (v. 46), stipulaţie ce s-a împlinit literalmente în cazul Domnului nostru (In 19:36).