VI. PAŞTELE ŞI MOARTEA ÎNTÂILOR NĂSCUŢI (11:1-12:30)

Moise nu plecase încă din prezenţa lui Faraon. În versetele 4-8 el încă vorbeşte cu monarhul. Primele trei versete pot fi considerate o paranteză. În vederea ultimei urgii, a zecea, Dumnezeu i-a spus lui Moise să le pună în vedere israeliţilor să ceară vase de argint şi de aur de la egipteni. Moise l-a prevenit pe Faraon că toţi întâii născuţi din Egipt vor fi ucişi la miezul nopţii stabilite (vezi 12:6), că israeliţii nu vor fi afectaţi de această nenorocire şi că nobilii de la curtea lui Faraon se vor închina, rugându-i pe evrei să plece cu toţii, imediat. Atunci Moise l-a părăsit pe monarh, ieşind mânios de la el. Avertismentul s-a lovit din nou de nişte urechi surde şi Domnul i-a împietrit inima lui Faraon şi mai mult.