I. ROBIA ISRAELULUI ÎN EGIPT (cap. 1)

Primele cuvinte ale cărţii „Iată numele" (ebr. weeleh şemot), constituie titlul cărţii Exod în tradiţia ebraică. Cât de personal este Dumnezeu! Nu o înşiruire de cifre sau crestături într-o cartelă de calculator, ci nume. Isus a spus despre Păstorul cel Bun: „El îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară din staul" (Ioan 10:3). Se potriveşte foarte bine cu textul de aici. Israeliţii au venit în Egipt ca păstori, dar acum sunt sclavi. Dar Dumnezeu, Păstorul cel Bun, are planuri „de a-i scoate afară".

Pentru explicaţii suplimentare referitoare la cele şaptezeci de persoane care erau descendenţi ai lui Iacob, vezi notele la Geneza 46:8-27. Cele şaptezeci de persoane s-au înmulţit între timp, devenind, până la data când poporul evreu a fost gata să părăsească Muntele Sinai cu destinaţia Canaan, câteva milioane, inclusiv 603.550 de războinici (Num 1:46). Versetele 6 şi 7 indică faptul că au trecut mulţi ani între acţiunea de la sfârşitul Genezei şi evenimentele din Exod. Sensul versetului 8 este că un nou rege... s-a ridicat, care nu-i privea binevoitor pe urmaşii lui Iosif; Iosif însuşi murise, bineînţeles, cu mult timp înainte.