Evreii din provincii au organizat un mare ospăţ în a paisprezecea zi a lunii, pe când cei din Şuşan au celebrat pe ziua de cincisprezece a lunii. Aceste zile au marcat începutul sărbătorii Purim. Termenul Purim (Purim este un substantiv ebraic în forma de plural, însemnând „sorţi.") provine de la „Par" - sorţul pe care l-a aruncat Haman (3:7). Ulterior Mardoheu a decretat ca atât ziua de paisprezece, cât şi cea de cincisprezece să fie respectate de evrei ca sărbătoare. Asemenea marilor sărbători din trecut, noul praznic trebuia celebrat anual, ca prilej de amintire pentru generaţiile ulterioare despre felul miraculos în care a fost izbăvit poporul evreu.