Tremurând de groază că-şi va pierde viaţa, Haman s-a aruncat înaintea reginei Estera, cerşindu-i viaţa. Tocmai atunci a revenit în sală regele, care a interpretat gestul ca pe o agresare sexuală a soţiei sale. Din acea clipă soarta lui Haman a fost pecetluită. Fără ca regele să fi rostit vreun cuvânt, slujitorii săi au acoperit faţa lui Haman, semn ce prevestea iminenţa executării. Unul dintre ei i-a amintit regelui că Haman tocmai înălţase o spânzurătoare, la care regele a poruncit ca Haman să fie spânzurat pe ea. Şi astfel Haman a ocupat locul pe care i-l rezervase lui Mardoheu pe spânzurătoare, culegând astfel exact ceea ce semănase. Apoi mânia regelui a fost potolită.