Se poate deduce din text că în dimineaţa acelei zile Haman s-a prezentat la rege pentru a-i propune să-l spânzure pe Mardoheu. Dar, nu ştiu cum s-a făcut că tocmai atunci regele a simţit îndemnul de a-l recompensa pe omul care îl salvase de la asasinare. De îndată ce s-a înfăţişat Haman înaintea sa, regele i-a pus o întrebare cu caracter general: „Ce trebuie făcut pentru omul pe care regele doreşte să-l cinstească?" Crezând că a venit, în sfârşit, clipa cea mare pentru el, Haman a sugerat să se organizeze cea mai fastuoasă paradă posibilă, în cadrul căreia omul respectiv să fie copleşit de onoruri doar cu puţin mai mici decât cele acordate regelui, în plus, Haman a propus ca un crainic să strige în timp ce alaiul va defila prin cetate: „Aşa se face omului pe care regele doreşte să-l cinstească!". Îndată Ahaşveroş i-a poruncit lui Haman să acorde toate aceste onoruri nu asupra lui Haman, ci asupra evreului Mardoheu! Şi astfel Haman a ieşit de la rege, pentru a vesti tuturor că cel duşmănit de el, căruia îi dorea moartea, este, de fapt, omul pe care regele ţine cu tot dinadinsul să-l onoreze. Mândria merge înaintea pierzării şi un duh de trufie înaintea căderii (Proverbe 16:18).
În vremea noastră există un Om pe care Regele este încântat să-L onoreze - Domnul Isus Cristos. Dumnezeu a decretat ca orice genunchi să I se plece şi orice limbă să-L declare Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2:10,11).