B. Umilirea lui Haman şi cinstirea lui Mardoheu
Pe când Haman dormea, Dumnezeu l-a ţinut treaz pe Ahaşveroş, pentru ca să poată zădărnici odiosul plan. Negăsind altceva mai bun de făcut în timpul insomniei sale, regele a poruncit să i se citească din cronicile domniei sale. Printr-o „coincidenţă" divină, porţiunea care i-a fost citită conţinea relatarea tentativei asasinării sale, ce fusese dată în vileag de Mardoheu. După cercetările de rigoare, s-a constatat că nici o recompensă nu i s-a dat lui Mardoheu pentru această faptă nobilă.
Este bine să observăm ceea ce J. G. Bellet numeşte: „minunata împletire de împrejurări cu care suntem confruntaţi în această istorie. Astfel avem un nivel principal al intrigii, străbătut de alte nivele secundare, un fel de „rotiţe angrenate în cadrul altor rotiţe", circumstanţe care depind de alte circumstanţe, toate funcţionând conjugat pentru ducerea la îndeplinire a minunatelor planuri ale lui Dumnezeu". Domnul este perfect stăpân pe situaţie.