După ce s-a decis ce avea să facă, Estera i-a instruit pe toţi evreii să postească trei zile alături de ea, urmând ca apoi ea să se înfăţişeze înaintea regelui.
Matthew Poole comentează pe marginea memorabilelor şi eroicelor cuvinte ale Esterei: „Dacă va fi să pier, voi pieri":
Deşi s-ar putea să mă expun unui mare şi evident pericol, având în vedere cât de limpede este legea în privinţa aceasta şi cât de greu e să prezică cineva cum va reacţiona regele, luând în considerare şi neobişnuita asprime manifestată faţă de predecesoarea mea Vasti, totuşi, în loc să-mi neglijez datoria mea faţă de Dumnezeu şi faţă de poporul Său, mă voi duce înaintea regelui, bizuindu-mă cu voioşie şi deplină încredinţare pe mila şi îndurarea lui Dumnezeu, crezând că El mă va păzi şi-mi va da izbândă.
Atitudinea pe care trebuie s-o aibă creştinul în împrejurări dificile, când trece prin încercări, nu are voie să fie una de fatalism, ci de optimism, în special în apropierea sa de tronul harului pentru a primi ajutor în vremuri de restrişte. Nouă ni s-a asigurat un acces liber la tronul de har, de care ne putem apropia cu curaj şi încredere deplină. Sceptrul iertării lui Dumnezeu ne-a fost întins la Calvar. „Să ne apropiem deci cu deplină încredere de tronul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să ne ajute în vremuri de nevoie" (Evrei 4:16).