Haman a început prin a trage la sorţi, pentru a afla data cea mai nimerită pentru aducerea la îndeplinire a plănuitei execuţii în masă a evreilor. Şi, în ceea ce s-ar fi putut părea la prima vedere o simplă coincidenţă, a reieşit că data cea mai indicată ar fi peste un an. După cum s-a exprimat cineva: „Până şi superstiţia era legată de spiţele roţilor carului divin." Dumnezeu a intervenit făcând să iasă la soţi această data de un an, care să asigure suficient timp pentru zădărnicirea planului lui Haman. „Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul" (Proverbe 16:33). În continuare, Haman s-a înfăţişat înaintea regelui, cu o veste falsă despre pericolul extraordinar de mare pe care l-ar prezenta aceştia pentru împărăţie. Apoi l-a rugat pe rege să emită un decret care să pecetluiască exterminarea lor. Potrivit legii mezilor şi perşilor, ordinul odată emis nu mai putea fi modificat sau retras. Ca un stimulent suplimentar, Haman s-a oferit să verse în vistieria regală - ce fusese mult secătuită cu prilejul pierderilor suferite de rege în campania din Grecia - suma de zece mii de talanţi de argint. Ahaşveroş a pecetluit cu propriul său inel mandatul de condamnare la moarte a mii de oameni, femei şi copii nevinovaţi, ce urmau să fie sacrificaţi pe altarul orgoliului lui Haman. Din versetul 11 s-ar putea deduce că banii strânşi de la cei executaţi ar fi intrat în buzunarul lui Haman.