Porunca, multiplicată în multe exemplare, a fost trimisă în grabă în toate colţurile imperiului, stabilind ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea pentru aducerea la îndeplinire a acestei atrocităţi. La palat Ahaşveroş împreună cu Haman s-au aşezat jos, ca să bea, fără nici o grijă pe lume, dar în cetate s-a lăsat o profundă stare de perplexitate. Irving Jensen comentează pe această temă:
Este semnificativ ultimul enunţ din versetul 3: „Dar cetatea Şuşan era perplexă" (KJV). Nu numai evreii, ci şi ceilalţi locuitori de alte origini etnice au reacţionat consternaţi faţă de acest exemplu de despotism violent ieşit din matcă. Uneori masele sunt greşite, dar nu întotdeauna. În cazul de faţă avem de a face cu o situaţie în care regele şi funcţionarul său de rangul cel mai înalt constituiau o minoritate infimă, complet greşită, dar învestită cu puteri aproape nemărginite. Dar toţi oamenii - atât popoarele, cât şi persoanele individuale - trebuie să nu uite că au de a face cu cea mai înalta Autoritate care există: Dumnezeu. Decretul regelui a fost apoi emis şi afişat, dar Regele regilor avea să aibă ultimul cuvânt.