Un stimulent important de a face toate acestea ca şi pentru Cristos este asigurarea că El va răsplăti toate aceste fapte bune. Dacă cineva este sclav sau om liber, nu are importanţă. Domnul notează toate muncile, şi cele plăcute, şi cele neplăcute, care sunt făcute pentru El şi îl va răsplăti pe fiecare lucrător.
Înainte de a trece de la pasajul despre sclavi, se cuvin făcute câteva comentarii:
1. Noul Testament nu condamnă sclavia ca atare. În fapt, îl aseamănă pe credinciosul adevărat cu un rob al lui Cristos (versetul 6). Dar abuzurile cauzate de sclavie au dispărut, oriunde a pătruns evanghelia - în principal,
prin reforma morală.
2. Noul Testament are mai multe de spus sclavilor decât regilor. Asta ar putea fi o reflecţie a faptului că nu mulţi oameni înţelepţi, puternici sau nobili sunt chemaţi (1Corinteni 1:26). Probabil majoritatea creştinilor se situează în straturile mai de jos ale economiei şi societăţii. Accentul pus asupra sclavilor arată că cei mai umili slujitori nu sunt excluşi deloc de la cele mai alese binecuvântări ale creştinismului.
3. Eficacitatea îndrumărilor adresate sclavilor se vede din faptul că în primele zile ale creştinismului, sclavii creştini adesea se vindeau la licitaţie cu preţuri mai mari decât robii păgâni. În mod corespunzător, ar trebui ca în vremea noastră salariaţii creştini să valoreze mai mult pentru patronii lor decât cei ce n-au fost atinşi niciodată de harul lui Dumnezeu.