Totdeauna trebuie să dăm dovadă de hărnicie, nu numai când suntem priviţi de şef, conştienţi de faptul că Stăpânul nostru ceresc ne priveşte încontinuu. Este o tendinţă naturală a celor mai mulţi dintre noi să ne lăsăm pe tânjală atunci când nu e de faţă şeful, dar şi asta e o formă de necinste. Normele de prestaţie a muncii creştinului nu trebuie să difere în funcţie de poziţia geografică a şefului. Un client l-a îndemnat odată pe un vânzător creştin să-i dea mai mult decât cantitatea pe care o achitase, asigurându-l că patronul nu va şti acest lucru. La care vânzătorul a răspuns: „Stăpânul meu mă vede în permanenţă!"
Ca slujitori ai lui Cristos, noi trebuie să facem voia lui Dumnezeu din inimă, adică cu dorinţa sinceră de a-I fi plăcuţi, cum spune şi Erdman:
„Munca este ridicată la un rang de nespusă demnitate când ţinem seama de asemenea considerente. Sarcina celui mai umil sclav poate fi înnobilată atunci când este prestată într-o manieră plăcută lui Cristos, cu voie bună, cu disponibilitate şi râvnă care să se bucure de aprobarea Domnului.”