Al treilea motiv îl constituie faptul că este în interesul suprem al copiilor să procedeze astfel: ca să-ţi meargă bine (să fii fericit, în alte versiuni, n.tr.). Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla cu un copil care nu ar primi nici un fel de îndrumări şi îndreptări din partea părinţilor săi! Personal ar fi într-o stare deplorabilă şi intolerabilă din punct de vedere social.
Al patrulea motiv este faptul că ascultarea promovează o viaţă deplină: ca să trăieşti mulţi ani pe pământ. În Vechiul Testament, copilul evreu care asculta de părinţi într-adevăr se bucura de o viaţă lungă. În epoca evangheliei, în care trăim, regula nu e lipsită de unele excepţii. Ascultarea de părinţi nu este întotdeauna legată de longevitate. Un fiu ascultător poate muri uneori la o vârstă fragedă. Dar promisiunea este adevărată la modul general, în sensul că o viaţă de disciplină şi ascultare va conduce la sănătate şi longevitate, pe când o viaţă de răzvrătire şi risipă va duce la o moarte prematură.