În fine, preaiubitul apostol le doreşte har tuturor celor ce îl iubesc pe Domnul nostru Isus Cristos, cu o dragoste sinceră, incoruptibilă. Adevărata dragoste creştină are calitatea permanenţei: flacăra ei poate oscila, uneori, ba chiar poate scădea, în anumite momente, dar niciodată nu se va stinge.
Temniţa romană ce-l ţinea legat pe nobilul deţinut este de mult goală. Marele apostol a intrat în posesia răsplăţii lui, văzând faţa Preaiubitului său Mântuitor. Dar Scrisoarea lui ne este şi acum la îndemână - cu aceeaşi prospeţime şi viaţă ca în ziua când a izvorât din inima şi de sub pana apostolului. Acum la acest sfârşit de veac (şi de mileniu, n.tr.) ea continuă să ne vorbească, adresându-ne cuvinte de îndrumare, inspiraţie, mustrare şi îndemn.
Încheind comentariul asupra epistolei Efeseni, ne aflăm în acord deplin cu cuvintele rostite de H. W. Webb-Peploe:
„Nu cred că găsim în Cartea lui Dumnezeu vreo scriere mai înălţătoare şi mai frumoasă. Prin urmare, cât de neputincios este orice om, chiar un sol venit de la Dumnezeu însuşi, să poată cuprinde adevărurile ei profunde, în spaţiul ce ni s-a alocat! Nădăjduiesc însă că ne vom putea apropia de ea, doar cu gândul de a căuta înţelesurile privitoare la sfinţenie, învăţăturile sale prin care vom putea păşi în fiecare zi, trăind o viaţă mai nobilă, pe un plan mai înalt, fiind astfel învredniciţi să-I aducem slavă lui Dumnezeu”