În versetele de încheiere, avem salutările caracteristice ale lui Pavel: pace şi har. Combinând aceste două elemente, el le doreşte cititorilor săi suma tuturor binecuvântărilor. De asemenea, combinând doi termeni tradiţionali, unul iudaic altul din lumea Neamurilor, s-ar putea ca apostolul să facă prin aceasta o ultimă referire voalată la taina evangheliei - evreul şi ne-evreul, fiind acum una în Cristos. În versetul 23 el le doreşte cititorilor săi să aibă pace şi dragoste împreună cu credinţă.
Pacea le va fi chezăşie şi pavăză în toate împrejurările vieţii.
Dragostea îi va învrednici să I se închine lui Dumnezeu şi să conlucreze unii cu alţii.
Credinţa îi va împuternici în faptele lor de vitejie, din cadrul luptei credinţei. Toate aceste binecuvântări sunt de la Dumnezeu, Tatăl şi Domnul Isus Cristos, afirmaţie ce nu s-ar putea face, dacă Cei doi nu ar fi egali.