Ambasadorii beneficiază, în general, de imunitate diplomatică, neputând fi arestaţi sau întemniţaţi în ţara în care slujesc. De obicei oamenii suportă aproape absolut orice, numai de evanghelie să nu audă. Nici un alt subiect nu stârneşte atâtea emoţii şi nu trezeşte atâtea împotriviri şi suspiciuni, declasând prigoane crunte, ca evanghelia! Aşadar reprezentantul lui Cristos era un ambasador în lanţuri, cum se exprimă şi Eadie:
„Un ataşat trimis de Suveranul suveranilor, însărcinat cu o misiune de o nobleţe şi însemnătate fără seamăn, având asupra sa acreditările unei autenticităţi de netăgăduit, este ţinut în detenţie.”
Elementul din mesajul lui Pavel care a stârnit cel mai mult ostilitatea religionarilor înguşti a fost anunţul că iudeii credincioşi şi Neamurile credincioase alcătuiesc acum o singură societate nouă, beneficiind de privilegii egale şi recunoscându-L pe Cristos drept Căpetenie, Cap al lor.