Coiful pe care ni-l furnizează Dumnezeu este mântuirea (Isaia 59:17). Indiferent cât de crâncenă ar fi bătălia, creştinul e neînfricat, întrucât ştie că în final victoria ne este asigurată. Siguranţa izbăvirii finale îl apără şi-l împiedică de a se retrage sau de a se da bătut. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?" (Romani 8:31).
În fine, ostaşul ia sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Ilustraţia clasică a acestui adevăr o găsim în cazul folosirii săbiei de către Domnul nostru, în confruntarea cu Satan. De trei ori El a citat cuvântul lui Dumnezeu - nu doar versete luate la întâmplare, ci exact versetele pe care I le-a dat Duhul Sfânt, expres pentru acele momente (Luca 4:1-13).
Cuvântul (Pavel nu foloseşte aici cuvântul foarte uzitat logos, ci rhema (înrudit cu termenul cunoscut de noi, retorică), deci un cuvânt sau o sintagmă expresă, iar în contextul nostru: un „cuvânt" anumit, din partea lui Dumnezeu pentru o nevoie anumită. Uneori logos şi rhema sunt, practic, sinonime.) lui Dumnezeu din acest verset nu înseamnă toată Biblia, ci doar acea porţiune din Biblie care se potriveşte cel mai adecvat la situaţia dată, cum spune şi David Watson:
”Dumnezeu ne dă tuturor protecţia de care avem nevoie. Noi trebuie să avem însă grijă ca umblarea noastră cu Dumnezeu să sune adevărată, ca vieţile noastre să fie drepte („neprihănite”) înaintea lui Dumnezeu şi în relaţiile dintre noi, pentru ca noi să căutăm să facem pace oriunde mergem, înălţând împreună scutul credinţei, pentru a stinge săgeţile arzătoare ale celui rău, ca minţile noastre să fie apărate de temerile şi angoasele ce ne împresoară atât de lesne, aşa încât noi să mânuim cuvântul lui Dumnezeu cu eficacitate, în puterea Duhului. Să nu uităm că prin loviturile repetate de spadă, având în mână sabia cuvântului lui Dumnezeu, a putut Isus să-l învingă pe vrăjmaş în pustie.”