Acest război nu constă în combaterea unor filosofi păgâni, a unor preoţi unşi cu toate alifiile, a membrilor unor culte deraiate, care îl tăgăduiesc pe Cristos sau împotriva demnitarilor infideli. Ci bătălia se dă împotriva forţelor demonice, împotriva batalioanelor de îngeri căzuţi, împotriva duhurilor rele, care exercită o putere extraordinar de mare. Cu toate că nu-i vedem cu ochiul liber, noi suntem în permanenţă înconjuraţi de aceste fiinţe spirituale nevăzute, de o mare răutate. Deşi, e drept, că ele nu pot pătrunde în lăuntrul unui credincios, ele pot totuşi să-l apese, să-l oprime şi să-l hărţuiască. Creştinul nu trebuie să se preocupe în mod morbid de demonism, după cum nu trebuie să se teamă de demoni. În armura lui Dumnezeu el găseşte toate lucrurile de care are trebuinţă pentru a rezista atacurilor lor. Apostolul numeşte aceşti îngeri căzuţi principalităţi („căpetenii", în alte versiuni, n.tr.), puteri (domnii) şi stăpânitori ai întunericului acestui veac şi oştilor de duhuri ale răutăţii din locurile cereşti. Noi nu dispunem de suficiente cunoştinţe pentru a putea identificare corect fiecare din aceste categorii. Poate că ele se referă la demnitarii din lumea spiritelor, cu diverse grade de autoritate, corespunzând, pe plan omenesc, cu preşedinţi, guvernatori, primari sau consilieri.