Pavel se apropie de încheierea epistolei sale. Adresându-se întregii familii a lui Dumnezeu, el îi adresează un apel mişcător, ca unor ostaşi ai lui Cristos. Fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu curând va afla că viaţa creştină este o luptă. Oştirile lui Satan sunt hotărâte să împiedice şi să obstrucţioneze lucrarea lui Cristos, încercând să scoată din luptă pe fiecare ostaş individual al lui Cristos. Cu cât este mai eficace un credincios în slujba sa pentru Cristos, cu atât va avea parte de atacuri mai furibunde din partea vrăjmaşului: diavolul nu-şi iroseşte muniţiile cu creştinii normali. Mărginiţi la propriile noastre puteri, noi nu putem face faţă atacurilor diavolului. Prin urmare, prima poruncă preparatorie este să fim încontinuu întăriţi în Domnul şi în puterea tăriei resurselor Sale inepuizabile. Ostaşii cei mai buni ai lui Dumnezeu sunt cei ce-şi cunosc propriile slăbiciuni şi ineficiente, bizuindu-se, în consecinţă, numai pe El. „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari" (1Corinteni 1:27b). Slăbiciunea noastră ne face deosebiţi de potriviţi şi vrednici pentru puterea tăriei Lui.