Nu este nici o îndoială cu privire la atitudinea lui Dumnezeu faţă de persoanele imorale: acestea n-au parte de moştenire în împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu. Verdictul acesta se bate cap în cap cu actuala atitudine a lumii, potrivit căreia infractorii sexuali ar fi bolnavi, care au nevoie de tratament psihiatric. Oamenii spun că imoralitatea este o boală, dar Dumnezeu o numeşte păcat. Oamenii o tolerează, dar Dumnezeu o condamnă. Oamenii spun că soluţia ar consta în psihanaliză, dar Dumnezeu spune că singura soluţie este regenerarea (naşterea din nou).
Trei infractori sunt menţionaţi, la fel ca în versetul 3: desfrânatul, necuratul şi lacomul. În plus se arată aici că lacomul este şi un idolatru (închinător la idoli). Un motiv pentru care el este idolatru este faptul că are impresia falsă despre Dumnezeu. Cu alte cuvinte, îl concepe pe Dumnezeu ca pe o Fiinţă care ar aproba lăcomia senzuală - pentru că altfel nu ar îndrăzni să fie lacom. Un alt motiv pentru care lăcomia este idolatrie îl constituie faptul că ea duce la închinarea în faţa creaturii, mai degrabă decât în faţa Creatorului (Romani 1:25).
Când Pavel spune că asemenea persoane nu au nici o moştenire în împărăţie, asta nu e nici o exagerare. Oamenii ale căror vieţi sunt caracterizate de aceste păcate sunt pierduţi, se află în păcatele lor şi se îndreaptă spre iad. Ei nu se află în împărăţia invizibilă în vremea de acum şi nu vor fi în împărăţie atunci când va veni Cristos a doua oară. Ei vor fi ţinuţi pe veci afară din împărăţia veşnică a cerului. Apostolul nu spune că aceşti oameni sunt cei care, deşi se află în împărăţie, vor suferi pierdere la Scaunul de Judecată al lui Cristos. Subiectul este aici mântuirea, nu răsplăţile. Ei nu au decât să spună că sunt creştini, dar prin viaţa lor dovedesc că nu au fost niciodată mântuiţi. Desigur, ei pot fi mântuiţi, prin pocăinţă şi prin credinţa în Domnul Isus. Dar dacă sunt cu adevăraţi convertiţi, nu vor mai practica aceste păcate.
Observaţi că Dumnezeirea lui Cristos reiese din sintagma: împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu. Cristos este aşezat pe picior de egalitate cu Dumnezeu Tatăl, ca Domnitor în împărăţie.