Vorbirea lor trebuie să nu conţină nici urmă din aceste lucruri:
Cuvinte murdare. Asta se referă la bancuri porcoase, povestiri deşănţate, cu subînţelesuri sexuale, şi toate formele de obscenitate şi indecenţă.
Vorbe nechibzuite. Asta înseamnă vorbărie goală, dar se poate referi şi la limbajul de stradă, de şanţ.
Glume care nu sunt cuviincioase. Glume nesărate, cu înţelesuri ascunse. A vorbi despre asemenea lucruri, a glumi cu ele sau a le introduce în conversaţie înseamnă a le lăsa să ţi se cuibărească în minte şi de acolo nu mai e decât un pas până la a le transpune în practică.
Întotdeauna este periculos să glumeşti despre păcat. În loc să folosească limba sa în slujba unor conversaţii atât de nedemne şi necuviincioase, creştinul trebuie să-şi dea toate străduinţele să cultive practica de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările şi îndurările de care are parte în viaţă. Asta îi face plăcere Domnului, fiind un bun exemplu pentru alţii şi de mare folos pentru propriul lui suflet.