Acest ultim verset constituie rezumatul cuvintelor adresate anterior de apostol soţilor şi soţiilor. Soţilor li se adresează un ultim îndemn: Fiecare din noi, fără excepţie, să-şi iubească soţia ca pe sine (ca şi când ea ar fi, şi este, parte din tine însuţi). Adică nu doar cum te-ai iubi pe tine însuţi, ci în semn de recunoaştere a faptului că ea este una cu tine. Iar soţiilor li se adresează îndemnul: ai grijă ca să-ţi respecţi soţul şi să asculţi încontinuu de soţul tău! Opriţi-vă, acum, şi gândiţi-vă la acest îndemn şi efectele extraordinare pe care le-ar produce dacă ar fi pus în practică! Ce s-ar întâmpla dacă aceste instrucţiuni divine ar fi practicate pe scară largă în rândurile creştinilor de azi? Răspunsul este cât se poate de limpede: n-ar mai fi certuri, nu s-ar mai produce despărţiri, nu ar mai exista divorţuri, ci în căminul şi în familiile noastre ar fi o fărâmă din rai, o anticipare a paradisului, într-o măsură mult mai mare decât sunt ele în realitate.