Omul se naşte cu instinctul de a avea grijă de trupul lui. Astfel şi-l hrăneşte, îl spală, îl apără de elemente care-l tulbură, care-i produc durere sau îl vatămă. Siguranţa şi supravieţuirea trupului depinde de grija pe care i-o acordă omul. Acest interes al omului pentru trupul său constituie o asemănare palidă a grijii pe care o manifestă Domnul pentru biserică.