În vremea de acum dragostea Sa pentru biserică se arată prin lucrarea Sa de sfinţire: ca s-o sfinţească, curăţind-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt. A sfinţi înseamnă a pune deoparte. Ca poziţie, biserica este deja sfinţită; pe plan practic, ea este pusă deoparte zi de zi. Ea trece printr-un proces de pregătire morală şi spirituală, similar cursului de înfrumuseţare de un an, căruia s-a supus Estera înainte de a fi înfăţişată regelui Ahaşveroş (Estera 2:12-16). Procesul de sfinţire este efectuat prin spălarea cu apă prin Cuvânt. Exprimat mai simplu, acest lucru înseamnă că vieţile credincioşilor sunt curăţite pe măsură ce ei aud cuvintele lui Cristos şi ascultă de ele, cum le-a spus Isus ucenicilor: „Acum voi sunteţi curaţi din cauza cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). El a corelat sfinţirea cu Cuvântul, în rugăciunea Sa preoţească: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). După cum sângele lui Cristos ne curăţeşte de orice vină şi pedeapsă a păcatului, tot aşa Cuvântul lui Dumnezeu ne curăţeşte încontinuu de întinarea şi poluarea păcatului. Textul de faţă ne învaţă că biserica este spălată la ora actuală nu cu apa fizică, ci cu agentul curăţitor al Cuvântului lui Dumnezeu.