Motivul supunerii soţiei este că soţul ei este capul ei. El ocupă aceeaşi relaţie faţă de ea pe care o ocupă şi Cristos faţă de biserică. Cristos este capul bisericii, El, Mântuitorul trupului. (Termenul „mântuitor" din acest context ar putea avea sensul de „păstrător", „păzitor", ca la 1Timotei 4:10, JND). Tot aşa soţul este capul soţiei şi, în acelaşi timp, păzitorul ei.
Ca şi cap, el iubeşte, conduce şi călăuzeşte; ca păzitor, el asigură cele necesare traiului, o apără şi are grijă de ea.
Ştim cu toţii că această învăţătură este foarte detestată în prezent. Oamenii îl acuză pe Pavel că ar fi fost un celibatar bigot, un „male chauvinist” cum se spune în engleză, şi un misogin. Sau alţii spun că vederile lui Pavel ar reflecta obiceiurile sociale din vremea sa, care nu se mai aplică la perioada în care trăim. Desigur, asemenea afirmaţii nu sunt altceva decât un atac făţiş la adresa inspiraţiei Scripturii. Ceea ce se ignoră este că aici nu avem doar cuvintele lui Pavel, ci ele sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Or, a le respinge înseamnă a-L respinge pe El, invitând astfel tot felul de greutăţi şi chiar dezastru.