Acum apostolul explică de ce creştinul nu trebuie să fie complice la nici o formă de stricăciune morală din jurul său şi de ce trebuie s-o condamne. Păcatele grele comise de oameni în ascuns sunt atât de josnice încât este ruşine doar să fie menţionate, dar să fie comise. Formele nefireşti de păcat pe care le-a născocit mintea omenească sunt atât de stricate încât doar a le descrie ar însemna să fie întinate minţile celor care ascultă această descriere. Prin urmare, creştinul este îndemnat să se ferească chiar şi de a discuta despre ele.