Credincioşii nu trebuie să ia deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului. Interdicţia se referă nu numai la participarea nemijlocită, ci şi la atitudinea prin care am putea indica faptul că le încuviinţăm. Aceste fapte ale întunericului sunt neroditoare atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de oameni. Tocmai această trăsătură de totală nerodnicie l-a îndemnat pe Pavel odată să-i întrebe pe creştinii romani: „Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine..." (Romani 6:21). Apoi ele mai sunt şi fapte ale întunericului: ele aparţin lumii umbrelor şi încăperilor obscure, obloanelor trase, uşilor zăvorâte, cuiburilor unde se pun la cale tot felul de fapte secrete. Ele reflectă preferinţa naturală a omului pentru întuneric şi atitudinea sa refractară faţă de lumină, atunci când faptele sale sunt rele (Ioan 3:19). Credinciosul este chemat nu doar să se abţină de la faptele neroditoare ale întunericului, ci în mod pozitiv este chemat să le dea în vileag (să le demaşte, să le dezaprobe, să li se împotrivească, conform altor versiuni, n.tr.). El face asta în două modalităţi: mai întâi, trăind o viaţă de sfinţenie şi în al doilea rând prin cuvinte de îndreptare, rostite la îndemnul Duhului Sfânt.