Toate aceste păcate legate de ieşirile necontrolate trebuiesc lepădate, dar golul rămas în urma eliminării lor trebuie umplut prin cultivarea unor calităţi creştine, căci păcatele enumerate mai sus sunt vicii ce izvorăsc în chip natural din firea veche, în timp ce virtuţile enumerate în versetul 32 sunt supranaturale:

Bunătatea - o preocupare ne-egoistă pentru bunăstarea altora şi dorinţa de a veni în ajutor, chiar cu preţul unor mari sacrificii personale.

Mila („inima plină de tandreţe") - o atitudine de afecţiune, de înţelegere a situaţiei prin care trece cealaltă persoană, de interes pentru soarta altora şi dorinţa de a pune umărul, ajutându-i să-şi ducă povara.

Iertarea - disponibilitatea de a trece cu vederea nedreptăţile ce ni se fac, de a nu aduna în inima noastră dorinţa de a ne răzbuna pentru răul ce ni s-a făcut.

Cea mai strălucită pildă de iertare ne-a lăsat-o Dumnezeu însuşi. Temelia de pe care ne iartă El o constituie lucrarea lui Cristos de la Cruce, noi fiind beneficiarii nevrednici ai acestei iertări. Dumnezeu nu putea ierta păcatul fără îndeplinirea cerinţelor dreptăţii. El a împlinit cerinţele dreptăţi Sale prin dragostea de care a dat dovadă. În Cristos, adică în Persoana şi lucrarea Sa, Dumnezeu a găsit temelia dreptăţii, pe baza căreia să ne poată ierta.

Întrucât El ne-a iertat, când noi înşine eram datori cu „milioane de dolari", cum se exprimă J. B. Philips când traduce textul de la Matei 18:23-28, înseamnă că şi noi avem datoria de a ierta pe cei ce ne datorează „doar câţiva dolari", aşa cum ne îndeamnă şi Lenski:

„În clipa când cineva îmi face un rău sau mă nedreptăţeşte în vreun fel, eu trebuie să-l iert, căci atunci sufletul meu este liber. Daca îi ţin însă la socoteală răul pe care mi l-a săvârşit, păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu şi împotriva acelei persoane, punându-mi în pericol propria mea iertare în faţa lui Dumnezeu. Nu mai are importanţă dacă omul respectiv se pocăieşte, caută să îndrepte răul făcut sau îmi cere iertare, căci eu l-am iertat de la bun început, pe loc. În acest caz, omul care m-a nedreptăţit va trebui să stea în faţa lui Dumnezeu, dând socoteală pentru răul ce l-a comis. Dar asta nu e treaba mea, ci a lui şi a lui Dumnezeu. Eu doar atât trebuie să fac să-l ajut potrivit cu Matei 18:15 şi următoarele. Nu are importanţă daca această lucrare va fi încununată cu succes sau nu. De fapt, înainte de a fi declanşată această lucrare, eu trebuia să fi iertat deja persoana respectivă.”