Toate păcatele ce ţin de enervare şi de nestăpânirea limbii trebuie să fie lepădate. Apostolul enumera câteva din aceste păcate. Deşi nu este întotdeauna posibil să le precizăm pe fiecare din ele, totuşi se pot stabili liniile mari:
Amărăciunea - resentimentele, supărarea mocnită, refuzul de a ierta şi sentimentele de asprime.
Iuţimea - izbucnirile de furie, accesele de mânie, ieşirile violente.
Mânia - supărarea, atitudinea morocănoasă, animozitatea, ostilitatea.
Strigarea - urletele, vorbirea pe un ton răstit, ţipetele cauzate de furie, certurile, ciorovăielile, încercarea de a-l învinge pe oponent ţipând mai tare decât el.
Defăimarea - insultele, vorbirea de rău, cuvintele care rănesc.
Răutatea - A-i dori cuiva rău, maliţiozitatea, ciuda.