Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Dacă citim acest verset în legătură cu cel anterior, atunci înseamnă că orice vorbire nefolositoare, orice flecăreală va întrista Duhul. De asemenea putem lega acest verset de versetele 25-28, unde ni se arată că orice minciună, orice mânie păcătoasă orice act de furt de asemenea îl întristează pe Duhul. Sau, în sens mai cuprinzător, ni se spune că trebuie să ne abţinem de la orice lucru care îl întristează pe Duhul Sfânt. Sunt sugerate trei motive întemeiate:

1. El este Duhul Sfânt. Tot ce nu e sfânt îi displace Duhului Sfânt.

2. El este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, deci un membru al Sfintei Treimi.

3. Noi am fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Cum am arătat înainte, pecetea sau sigiliul denotă proprietatea sau securitatea. El este sigiliul care garantează faptul că vom fi păstraţi şi păziţi în siguranţă până când va reveni Cristos, când mântuirea noastră va fi desăvârşită. Interesant că Pavel foloseşte aici argumentul siguranţei veşnice a credinciosului ca unul din cele mai puternice motive care ar trebui să ne determine să nu păcătuim.

Faptul că El poate fi întristat demonstrează că Duhul Sfânt este o Persoană, şi nu doar o influenţă. Mai înseamnă că El ne iubeşte, deoarece numai cineva care iubeşte poate fi întristat. Lucrarea predilectă a Duhului lui Dumnezeu este de a-L slăvi pe Cristos şi de a-l transforma pe credincios, după chipul Lui (2Corinteni 3:18). Când un creştin păcătuieşte, Duhul Sfânt trebuie să adopte slujba restaurării, căci Duhul Sfânt este întristat când vede că progresul spiritual al credinciosului este întrerupt de păcat. în acest caz, El trebuie să-l conducă pe creştin către pocăinţă şi mărturisirea păcatului.