Neruşinaţi. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, cum se exprimă şi W. C. Wright:

„Ce expresiv traduce Moule acest pasaj: „au învins durerea"! Când treci prima oară peste glasul conştiinţei, simţi o remuşcare, auzi cum protestează cugetul tău. Dar dacă vei înăbuşi glasul acela, el se va stinge, cu timpul, pe măsură ce vei înăbuşi protestul său. Curând mustrarea conştiinţei va fi tot mai slabă, până când, în cele din urmă, vei reuşi „să învingi durerea"!”

Sordizi. În mod conştient, ei s-au dedat la desfrânare, adică la o comportare ticăloasă şi imorală. Păcatul numărul unu al Neamurilor era şi este imoralitatea sexuală. Ei s-au cufundat în grozăvii de nedescris de decădere şi depravare - aşa cum mărturisesc zidurile oraşului Pompeii, (îngropat de cenuşa erupţiei vulcanului Vezuviu şi excavat în perioada modernă), dezvăluind viaţa desfrânată şi neruşinată pe care o trăiau locuitorii acestui oraş. Aceleaşi trăsături caracterizează lumea Neamurilor de astăzi.

Indecenţi. În păcatul lor sexual, ei practicau orice fel de necurăţie, ca şi când ar fi desfăşurat un comerţ sau o afacere cu desfrânarea.

Nesătui. Cu lăcomie. Nimic nu le era de ajuns, niciodată nu se saturau. Păcatul lor crea un apetit enorm după şi mai multe păcate, şi mai multe stricăciuni!