Ultimele două versete din acest paragraf descriu procesul corect de creştere în cadrul Trupului lui Cristos.
Mai întâi, este nevoie de aderarea la doctrina corecta: ci, spunând adevărul... Nu are voie să existe nici un compromis cu privire la principiile de bază ale credinţei.
În al doilea rând, trebuie să existe un duh corespunzător: ci, spunând adevărul în dragoste. Dacă adevărul este rostit în orice alt fel, rezultatul va fi o mărturie unilaterală, cum arată şi Blaikie:
„Adevărul este elementul în care trebuie să trăim, să ne mişcăm şi să avem fiinţa. Dar adevărul trebuie să fie împletit în chip inseparabil cu dragostea; o veste bună rostită pe un ton aspru nu mai este o veste bună. Farmecul mesajului va fi distrus atunci când solul îl va transmite cu un duh tulburat.”
Apoi, pe măsură ce darurile îi echipează pe sfinţi, iar sfinţii se angajează în slujire activă, ei cresc în toate până la Cristos. Cristos este ţelul şi obiectivul creşterii lor iar sfera creşterii e redată de cuvintele: în toate lucrurile. În fiecare domeniu al vieţii ei vor deveni tot mai asemănători cu El, tot mai mult ca El. Pe măsură ce Capul va fi lăsat să-şi spună cuvântul în biserică şi voia Lui va fi aplicată, Trupul Lui va oferi lumii o reprezentare tot mai exactă a Sa!