Apostolul se descrie pe sine ca fiind mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii. Asta li s-ar putea părea unora ca o falsă modestie. În realitate este adevărata părere despre sine a unuia care este umplut cu Duhul Sfânt. Oricine îl vede pe Cristos în slava Sa îşi dă seama de propria sa păcătoşenie şi netrebnicie. În cazul lui Pavel, mai era şi amintirea faptului că îl persecutase pe Domnul Isus (Fapte 9:4) prin faptul că a persecutat biserica lui Dumnezeu (Galateni 1:13;Filipeni 3:6). În pofida acestui lucru, Domnul i-a încredinţat misiunea specială de a transmite evanghelia Neamurilor (Fapte 9:15;13:47;22:21;Galateni 2:2,8). Pavel era apostolul Neamurilor după cum Petru a fost apostolul iudeilor. Misiunea lui a avut două direcţii principale: mai întâi, privea evanghelia şi apoi privea biserica. Întâi, el le-a spus oamenilor că trebuie să fie mântuiţi, apoi i-a condus la adevărul despre biserica Noului Testament. Pentru el evanghelizarea nu era un scop în sine, ci doar un pas către stabilirea şi consolidarea de biserici nou testamentale indigene.
Prima funcţie a misiunii sale a fost de a predica între Neamuri bogăţiile de nepătruns ale lui Cristos. Blaikie se exprimă foarte bine aici:
„Două cuvinte atrăgătoare: bogăţii şi nepătrunse, transmiţând ideea unor lucruri de un preţ extraordinar de mare fiind puse la dispoziţie într-o măsură abundentă. De obicei lucrurile de mare preţ sunt rare; însuşi faptul că nu se găsesc cu uşurinţă le sporeşte valoarea; dar aici ceea ce este de un preţ cât se poate de mare este în acelaşi timp şi nemărginit - bogăţii de compasiune şi dragoste, de merit, de putere sfinţitoare, mângâietoare şi transformatoare, toate fără măsură şi capabile de a satisface toate nevoile, de a stampară orice dor al inimii, acum şi în veci de veci.
Când îşi pune cineva încrederea în Domnul Isus, imediat devine un miliardar; în Cristos el posedă comori inepuizabile.