După ce a subliniat raportul de parteneriat şi de egalitate de care se bucură Neamurile împreună cu evreii în cadrul bisericii, Pavel discută în continuare propria sa slujbă, în legătură cu aceasta (versetele 7-9).
Mai întâi, ei a fost făcut slujitor al evangheliei. Wuest scrie: „Termenul «minister» (în traducere aproximativă: slujitor al amvonului, în română, n.tr.) este pasibil de a crea confuzie, întrucât e un termen tehnic, ce desemnează astăzi păstorul unei biserici." Or, în Noul Testament niciodată nu găsim termenul asociat cu sensul acesta. Înţelesul lui de bază este acela de slujitor. Pavel vrea să spună doar că L-a slujit pe Domnul în legătură cu taina.
Slujirea s-a făcut în natura unui dar nemeritat: după darul harului lui Dumnezeu dat mie. Şi nu a fost doar o etalare a harului, ci a demonstrat şi puterea lui Dumnezeu de a câştiga pe fariseul mândru şi neprihănit în ochii lui însuşi de odinioară, salvându-i sufletul, încredinţându-i misiunea de apostol, împuternicindu-l să primească revelaţii şi întărindu-l în vederea lucrării. Astfel Pavel spune că darul i-a fost dat potrivit lucrării eficace a puterii Lui.