Versetele 5 şi 6 ne oferă cea mai completă definiţie a tainei. Pavel explică ce este o taină, după care explică ce este taina lui Cristos.

Mai întâi, este un adevăr care n-a fost făcut cunoscut fiilor oamenilor în celelalte generaţii. Asta înseamnă că este inutil să-l căutăm în Vechiul Testament. Deşi acolo ara putea găsi simboluri ale acestui adevăr, adevărul propriu zis (privitor la biserică) nu a fost cunoscut în acea perioadă.

În al doilea rând, este un adevăr care a fost acum descoperit prin Duhul Sfânt sfinţilor Săi apostoli şi proroci. Dumnezeu este Cel care a făcut descoperirea aceasta. Iar apostolilor şi prorocilor li s-a rezervat harul de a fi receptorii acestei revelaţii. Duhul Sfânt a fost canalul prin care li s-a făcut revelaţia.

Numai când înţelegem că prin apostoli şi proroci se înţelege cei din Noul Testament, nu din Vechiul Testament, vom evita aparenta contradicţie din acest verset. Prima parte a versetului spune că acest adevăr nu a fost revelat în alte veacuri. Prin urmare, le era necunoscut prorocilor din Vechiul Testament. Aşadar cum ar fi putut să fie acest adevăr adus la cunoştinţă în vremea lui Pavel de oameni ce muriseră cu multe secole înainte? Evident, sensul versetului este că marele adevăr despre Cristos şi biserică a fost adus la cunoştinţa unor oameni din Era Bisericii, cum a fost şi Pavel, care primise împuternicirea specială din partea Domnului înviat, să-L slujească în calitate de purtător de cuvânt al Său. (Pavel nu pretinde că este singurul căruia i s-a descoperit această taină sacră. El nu era decât unul între mai mulţi, deşi a ocupat un loc primordial în transmiterea adevărului către Neamurile din vremea iui şi, prin epistolele sale, către generaţiile ce aveau să vină.)

Se cuvine să amintim că mulţi creştini au o părere cu totul diferită în această privinţă. Ei afirmă că biserica a existat totuşi în Vechiul Testament; că în acea perioadă Israelul era biserica şi că acum s-ar fi dat o lămurire mai clară a adevărului despre biserică. Ei spun: „Taina nu a fost cunoscută în alte veacuri cum este ea descoperită în vremea de acum. Era cunoscută dar nu în aceeaşi măsură ca în prezent. Noi beneficiem acum de o revelaţie mai deplină dar suntem tot Israelul lui Dumnezeu, adică o continuare a poporului lui Dumnezeu." În sprijinul punctului lor de vedere, ei citează textul de la Fapte 7:38 din traducerea King James, apărută în 1611, unde naţiunea Israel este numită „biserica (termen tradus în alte versiuni, ca NKJV, NASB, prin adunarea) din pustie." Este adevărat că poporul ales al lui Dumnezeu este numit adunarea din pustie, dar asta nu înseamnă că israeliţii ar avea vreo legătură cu biserica creştină. La urma urmelor, termenul grec ekklesia este un termen general, care poate să însemne orice adunare, congregaţie sau grup chemat să iasă dintr-o mulţime. El se aplică nu numai la Israel la Fapte 7:38, ci acelaşi cuvânt, tradus adunare e folosit la Fapte 19:32,41 cu referire la o gloată de păgâni. Trebuie să judecăm în funcţie de context despre care „biserică" sau adunare este vorba.

Dar cum stăm cu opinia potrivit căreia din versetul 5 ar reieşi că biserica ar fi existat în Vechiul Testament, fără să fi fost însă descoperită în gradul cuprinzător de acum? Răspunsul îl găsim la Coloseni 1:26, unde se spune clar şi răspicat că taina a fost „ascunsă de veacuri şi generaţii, dar acum a fost descoperită sfinţilor Săi." Deci nu se pune problema gradului descoperirii ci faptului că în Vechiul Testament nu a fost descoperită deloc.