A Lui să fie slava în biserică, prin Cristos Isus în toate generaţiile, în vecii vecilor. Amin. Dumnezeu este Singurul vrednic de toată slava veşnică. Înţelepciunea şi puterea Lui sunt etalate în ostile îngereşti; în soare, în lună şi în stele; în animale, păsări şi peşti; în foc, grindină, zăpadă şi ceaţă; în vânt; în munţi, dealuri, arbori; în regi şi în oamenii de rând, bătrâni şi tineri; în Israel şi în celelalte naţiuni. Toate acestea au fost rânduite ca să aducă laudă Numelui Domnului (Psalmul 148).
Dar mai există un grup din partea căruia I se va aduce glorie veşnică lui Dumnezeu: biserica - cu Cristos, capul ei, şi cu credincioşii, trupul ei. Comunitatea aceasta de răscumpăraţi va fi martoră veşnică a harului Său incomparabil de minunat, după cum se exprimă şi Williams:
„Gloria eternă a lui Dumnezeu ca Dumnezeu şi Tată va fi făcută să poată fi văzută de-a lungul tuturor veacurilor în biserică şi în Cristos Isus. Ce afirmaţie uimitoare! Cristos şi biserica - un singur trup, care va constitui vehiculul acelei demonstraţii eterne.”
„Chiar în timpul de faţă, biserica are datoria de a da slavă numelui Său „în cadrul unor servicii de laudă, prin vieţi curate trăite de membrii ei, prin vestirea în toată lumea a Evangheliei şi prin slujirile sale faţă de necazurile şi nevoile omenirii" (Erdman).
Durata acestei laude este: în toate generaţiile, în vecii vecilor. La auzul chemării lansate de Pavel să-i fie adusă laudă veşnică lui Dumnezeu în biserică şi în Cristos Isus, inimile noastre răspund printr-un călduros Amin!