Ne uimeşte caracterul extrem de cuprinzător al cererii lui Pavel: Ca, potrivit cu bogăţiile slavei Sale, să vă facă. El se roagă ca sfinţii să fie întăriţi duhovniceşte. Dar în ce măsură? Răspunsul ni-l oferă Jamieson, Fausset şi Brown:
„din abundenţă, în consonanţă cu bogăţiile slavei Sale; nu «potrivit cu» îngustimea inimilor noastre."
Predicatorii au obiceiul de a face distincţie între cele două sintagme: „din bogăţiile..." şi potrivit cu bogăţiile. O persoană bogată ar putea face un mic cadou, din bogăţiile lui multe, dar nu proporţional cu acestea! Pavel se roagă ca Dumnezeu să le dea tărie potrivit cu bogăţiile perfecţiunilor Lui. Întrucât Domnul este infinit de bogat în glorie, sfinţii trebuie să se aştepte la un torent de bogăţii, de la El! Cu alte cuvinte, cum putem cere puţin, de la un Rege atât de mare? Când cineva îi cerea lui Napoleon o mare favoare, acesta i-o acorda imediat, întrucât, spunea Napoleon: „Acest om mă cinsteşte prin magnitudinea cererii sale."
Tu te apropii de un Rege,
Deci adu-I petiţii mari, Harul şi puterea Lui întrec
Tot ce ai putea cândva să-I ceri.
John Newton
Cu aceasta am ajuns la conţinutul concret al cererilor lui Pavel. În loc să le tratăm ca pe nişte cereri separate, ar trebui să le privim ca pe o progresie, în cadrul căreia fiecare cerere pune temelia celei care urmează. Imaginaţi-le ca pe o piramidă: prima cerere este stratul de piatră de la bază. Apoi, pe măsură ce înaintează rugăciunea, Pavel clădeşte pe temelia de la început, până ajunge la gloriosul punct culminant.
Prima cerere este ca ei să fie întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru. Binecuvântarea este putere spirituală. Nu puterea de a face minuni, ci vigoarea spirituală de care au nevoie creştinii maturi şi inteligenţi (adică în cunoştinţă de cauză, n.tr.). Cel care le dăruieşte această putere este Duhul Sfânt. Desigur, El ne poate dărui tărie numai în măsura în care ne hrănim cu cuvântul lui Dumnezeu, respirând aerul curat al rugăciunii şi făcându-ne exerciţiile zilnice de slujire a Domnului.
Această putere este cunoscută şi trăită în omul dinăuntru, adică de partea spirituală a naturii noastre. Omul dinăuntru este cel ce se desfată în legea lui Dumnezeu (Romani 7:22). Omul dinăuntru este cel ce se înnoieşte zi de zi, chiar dacă omul din afară se destramă, pe zi ce trece (2Corinteni 4:16). Deşi este din Dumnezeu, omul nostru dinăuntru are nevoie de tărie, de creştere şi de dezvoltare.