Având în vedere demnitatea slujbei sale şi rezultatele minunate ce au decurs din ea, Pavel i-a îndemnat pe sfinţi să nu cadă de oboseală în inimile lor, când se gândesc la suferinţele sale, căci apostolul era bucuros să îndure necazuri în cursul efectuării misiunii sale către Neamuri. în loc să fie descurajaţi de necazurile sale, el spune că ei ar trebui să fie mândri că el a fost socotit vrednic să sufere pentru Domnul Isus. Ei trebuie să se bucure gândindu-se la binefacerile pe care le aduc necazurile sale lor şi celorlalţi credincioşi dintre Neamuri. Ei trebuie să privească actuala lui întemniţare drept slavă, iar nu dizgraţie.