Nu este prin fapte, adică nu e un lucru pe care cineva să-l poată dobândi sau câştiga prin fapte, chipurile, meritorii. Ea nu se poate câştiga prin lucruri cum ar fi:

1. Confirmarea

2. Botezul

3. Apartenenţa la o biserică

4. Frecventarea unei biserici

5. Luarea Cinei Domnului

6. Încercarea de a asculta de cele zece porunci

7. Trăirea după preceptele Predicii de pe Munte

8. Milostenia (facerea de bine)

9. Trăirea în pace cu semenii

10. Trăirea unei vieţi morale, respectabile

Oamenii nu sunt mântuiţi prin fapte. Şi nu sunt mântuiţi prin credinţă plus fapte, ci sunt mântuiţi prin credinţă şi numai prin credinţă. În clipa în care adăugăm fapte de orice fel, ca mijloc de câştigare a vieţii veşnice, mântuirea nu mai este prin har (Romani 11:6). Un motiv pentru care faptele sunt excluse definitiv este pentru a nu-i da omului prilejul să se laude. Dacă cineva ar putea fi mântuit prin faptele sale, atunci ar avea motiv să se laude înaintea lui Dumnezeu. Or, asta este Cu neputinţă (Romani 3:27).

Dacă cineva ar putea fi mântuit prin propriile sale fapte bune, atunci moartea lui Cristos nu şi-ar mai avea rostul (Galateni 2:21). Dar noi ştim că motivul pentru care El a murit a fost pentru că nu s-a găsit o altă cale prin care păcătoşii vinovaţi să poată fi mântuiţi.

Dacă cineva ar putea fi mântuit prin propriile sale fapte bune, atunci ar fi propriul său mântuitor şi s-ar putea închina lui însuşi. Dar asta ar fi idolatrie, pe care Dumnezeu o interzice categoric (Exod 20:3).

Chiar dacă cineva ar putea fi mântuit prin credinţa în Cristos, plus propriile sale fapte bune, ne-am găsi confruntaţi cu situaţia imposibilă a doi mântuitori: Isus şi păcătosul. Atunci Cristos ar trebui să împartă slava de mântuitor cu altul. Or, El nu va face niciodată acest lucru (Isaia 42:8).

În fine, dacă cineva ar putea contribui la mântuirea sa prin fapte, atunci Dumnezeu i-ar fi dator. Or, şi acest lucru este imposibil. Dumnezeu nu poate fi dator nimănui (Romani 11:35).

În contrast cu faptele, credinţa exclude lăudăroşenia (Romani 3:27), pentru că nu se bazează pe merite. Un om nu are nici un motiv să se mândrească cu faptul că s-a încrezut în Domnul. Credinţa în El este lucrul cel mai sănătos, raţional şi logic pe care l-ar putea săvârşi cineva. A-ţi pune încrederea în Creatorul şi Răscumpărătorul tău este singurul lucru cu adevărat logic şi raţional, căci dacă nu ne putem încrede în El, atunci în cine ne putem încrede?