Miracolul acesta al harului transformator va constitui subiectul revelaţiei eterne. De-a lungul tuturor veacurilor nesfârşite, Dumnezeu va descoperi oştii cereşti cât L-a costat să-L trimită pe Fiul Său în această junglă a păcatului şi cât L-a costat pe Domnul Isus să poarte păcatele noastre pe cruce. Este un subiect care nu se va epuiza nicicând. Din nou Pavel aşează cu măiestrie cuvintele într-un fel de piramidă, pentru a sugera imensitatea realităţii descrise:
Bunătatea Lui faţă de noi
Harul Lui în bunătatea Lui faţă de noi
Bogăţiile harului Său în bunătatea Sa faţă de noi
Nemărginitele bogaţii ale harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi
Acum e limpede că dacă Dumnezeu ne va descoperi toate acestea, pe parcursul veşniciei, atunci înseamnă că vom fi pe veci în şcoala Lui, învăţând. Cerul va fi şcoala noastră iar Dumnezeu va fi învăţătorul nostru. Harul Lui va fi materia noastră de studiu. Iar durata cursului va fi toată veşnicia.
Asta ar trebui să ne izbăvească de ideea greşită potrivit căreia când vom ajunge în cer vom cunoaşte toate lucrurile. Numai Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile iar noi nu vom fi niciodată egali cu El. Uneori se recurge la 1Corinteni 13:12 şi 1Ioan 3:2 pentru a se încerca să se demonstreze că vom fi atotştiutori în cer. Dar primul text se referă doar la capacitatea de a ne recunoaşte în cer iar al doilea are de a face cu asemănarea morală şi fizică cu Cristos.
De asemenea, textul ridică o întrebare interesantă: Cât de mare va fi gradul cunoştinţei noastre când vom ajunge în cer? Un răspuns posibil ar fi că ne putem pregăti pentru universitatea cerească înscriindu-ne fără întârziere la cursul de studiere a Bibliei.