În fine, ei au fost făcuţi membri ai bisericii sau, cum se exprimă Pavel, au devenit pietre din edificiul unui templu sfânt. Cu multă minuţiozitate, Pavel descrie apoi templul: temelia lui, piatra din capul unghiului, liantul, unitatea şi simetria sa, amploarea lui şi celelalte trăsături unice.

Templul aceste este zidit pe temelia apostolilor şi prorocilor. Asta se referă la apostolii şi prorocii din era Noului Testament. E clar că nu se poate referi la profeţii din Vechiul Testament, deoarece aceştia nu ştiau nimic despre biserică. Nu înseamnă însă că apostolii şi profeţii au fost temelia bisericii. Cristos este temelia (1Corinteni 3:11).

Dar ei au pus temelia prin învăţătura pe care au propovăduit-o despre Persoana şi lucrarea Domnului Isus. Biserica este întemeiată pe Cristos, aşa cum a fost El revelat prin mărturisirea şi învăţătura apostolilor şi prorocilor. Când Petru a mărturisit că El este Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu, Isus a anunţat că biserica Lui va fi zidită pe acea stâncă, adică pe adevărul solid că El este unsul lui Dumnezeu şi Fiul unic al lui Dumnezeu (Matei 16:18). În Apocalipsa 21:14 apostolii sunt asociaţi cu cele douăsprezece temelii ale Ierusalimului sfânt. Ei nu sunt temelia, dar sunt legaţi intrinsec de ea, pentru că ei sunt cei care au propovăduit primii marele adevăr privitor la Cristos şi la biserică.

Temelia unui edificiu nu trebuie pusă decât o singură dată. Apostolii şi prorocii au făcut această lucrare o dată pentru totdeauna. Temelia pusă de ei ne-a fost păstrată prin scrierile Noului Testament, cu toate că apostoli; şi prorocii nu mai sunt fizic printre noi. În mod general, oameni din toate veacurile au avut o slujbă apostolică sau profetică. Misionarii şi săditorii de biserici sunt apostoli în sens restrâns iar cei ce predică Cuvântul pentru edificare sunt profeţi. Dar ei nu sunt apostoli sau profeţi în înţelesul primar al termenului.

Isus Cristos este nu doar temelia templului, ci şi piatra din capul unghiului. Nici o imagine sau tip nu va reuşi să-L înfăţişeze suficient de adecvat, în toată splendoarea multiplelor faţete ale gloriei Sale sau în multitudinea slujbelor Sale. S-au avansat cel puţin trei explicaţii posibile în legătură cu această piatră unghiulară - toate scoţând în evidenţă caracterul unic al Domnului Isus, de Cap pre-eminent şi indispensabil al bisericii:

1. În general piatra din capul unghiului este cea care e aşezată în colţul de jos, din faţa unei clădiri. întrucât restul edificiului pare să se sprijine pe ea, piatra aceasta a dobândit înţelesul de piatră fundamentală, de importanţă crucială. Desigur, în acest sens, Îl simbolizează cu adevărat pe Domnul. De asemenea, întrucât uneşte două ziduri, subliniază unirea dintre iudeii credincioşi şi Neamurile credincioase, în cadrul bisericii, prin Persoana Sa.

2. Unii cercetători ai Bibliei cred că termenul tradus piatra din capul unghiului s-ar referi la cheia de boltă a unei clădiri: Această piatră ocupă locul cel mai înalt din acea boltă, asigurând sprijinul necesar pentru celelalte pietre. Tot aşa Cristos este Cel Preeminent din cadrul bisericii. El este Cel indispensabil, Care, dacă ar fi eliminat, toată clădirea s-ar prăbuşi.

3. O a treia explicaţie posibilă a termenului se referă la piatra din vârful piramidei - singura de această mărime şi formă. Unghiurile şi liniile ei directoare determină forma întregii piramide. Tot aşa Cristos este Capul bisericii. El este unic în ce priveşte Persoana şi lucrarea Sa. Şi El este Cel care îi conferă bisericii trăsăturile ei unice. Mai întâi, temelia ei: