Efesenii fuseseră peste măsură de depravaţi - cu totul morţi duhovniceşte. Ei trăiau odinioară după mersul lumii acesteia. Adică se conformau duhului acestui veac, complăcându-se în păcatele specifice epocii în care trăiau. Lumea are o matriţă, în care îi toarnă pe toţi adepţii ei. Este matriţa înşelăciunii, imoralităţii, nelegiuirii, egoismului, violenţei şi răzvrătirii - adică exact cum erau odinioară efesenii.
Ba mai mult: comportarea lor era diabolică, căci ei urmau exemplul diavolului, prinţul puterii văzduhului. Ei erau călăuziţi de principalul exponent al duhurilor rele, al căror tărâm este în atmosferă. Ei ascultau de bunăvoie de dumnezeul acestui veac. Asta explică de ce oamenii ne-convertiţi se pretează uneori la forme atât de josnice de comportament ce depăşesc în răutate chiar felul de a fi al animalelor.
În fine, ei erau neascultători, umblând după duhul celui care lucrează acum în fiii neascultării. Toţi oamenii nemântuiţi sunt fiii neascultării în sensul că sunt caracterizaţi de neascultarea faţă de Dumnezeu. Ei sunt impulsionaţi de Satan, fiind, prin urmare, dispuşi să sfideze, să necinstească şi să-L dezonoreze pe Domnul.