Dovada practică că acum există o stare de pace între membrii aceluiaşi Trup şi Dumnezeu o constituie faptul că ei au acces oricând în prezenţa lui Dumnezeu. Asta contrastează puternic cu economia Vechiului Testament, în care doar marele preot putea intra în Sfânta Sfintelor, unde se afla în prezenţa lui Dumnezeu. Şi chiar şi preotul putea intra doar o singură zi pe an, cum arată Eadie:

„Dar acum şi cel mai îndepărtat ne-evreu, care este însă în Cristos, se poate bucura în permanenţă şi în chip real de acest privilegiu fără seamăn de mare, de care în trecut doar un singur om, dintr-o singură seminţie a unei singure naţiuni, şi într-o singură zi a anului, se bucura în chip simbolic şi temporar.”

Prin rugăciune orice credincios poate intra în sala tronului din cer, îngenunchind înaintea Suveranului universului şi adresându-se cu apelativul de Tată.

Aici ni se prezintă ordinea normală a rugăciunii. Mai întâi, rugăciunea se face prin El (prin Domnul Isus). El este singurul Mediator (mijlocitor) între Dumnezeu şi om. Moartea, îngroparea şi învierea Lui au înlăturat toate obstacolele juridice din calea admiterii noastre în prezenţa lui Dumnezeu. Acum, ca Mediator, El trăieşte în locurile cereşti pentru a ne menţine într-o condiţie de părtăşie cu Tatăl. Noi ne apropiem de Dumnezeu în numele Lui; noi nu avem vrednicie proprie, prin urmare apelăm la vrednicia Lui. Participanţii în rugăciune suntem şi unii şi alţii (adică şi iudeii credincioşi şi ne-iudeii credincioşi). Privilegiul constă în faptul că avem acces. Cel care ne ajută în rugăciunile noastre este Duhul Sfânt - printr-un singur Duh. „Duhul ne ajută în slăbiciunile noastre. Căci nu ştim pentru ce să ne rugăm cum trebuie, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine inexprimabile" (Romani 8:28).

Cel de care ne apropiem este Tatăl. Nici un sfânt din Vechiul Testament nu L-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu ca Tată. Înainte de învierea lui Cristos, oamenii stăteau înaintea lui Dumnezeu ca creaturi înaintea Creatorului lor. Abia după ce a înviat El a spus: „Du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru" (Ioan 20:17). Ca urmare a lucrării Sale răscumpărătoare, credincioşii au putut, pentru prima oară, să se adreseze lui Dumnezeu cu apelativul de Tată. În versetul 18 toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt implicate direct, până şi în rugăciunile celui mai umil credincios: el se roagă lui Dumnezeu Tatăl, apropriindu-se de El prin Domnul Isus, în puterea Duhului Sfânt.