Pe lângă faptul că l-a împăcat pe iudeu şi pe ne-iudeu, Cristos i-a împăcat pe amândoi cu Dumnezeu. Deşi Israelul şi celelalte popoare se aflau într-o stare de profundă vrăjmăşie, ambele categorii erau unite în privinţa ostilităţii lor faţă de Dumnezeu. Cauza ostilităţii era păcatul. Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus a înlăturat vrăjmăşia prin înlăturarea cauzei. Cei care îl primesc pe El sunt socotiţi neprihăniţi, iertaţi, răscumpăraţi, absolviţi şi izbăviţi de puterea păcatului. Vrăjmăşia a dispărut, ei având acum pace cu Dumnezeu. Domnul Isus îi uneşte pe iudeul credincios şi ne-iudeul credincios într-un singur trup, biserica, înfăţişând acest Trup lui Dumnezeu total eliberat de orice urmă de antagonism.
Dumnezeu nu a avut niciodată nevoie să se împace cu noi, căci nu ne-a urât niciodată. Mai degrabă, noi am avut nevoie să fim împăcaţi cu El. Lucrarea Domnului nostru pe cruce a asigurat baza neprihănirii de pe care noi să putem fi aduşi în prezenţa Sa ca prieteni, iar nu ca vrăjmaşi.